Ningea
cu aripi de alb
dintr-un turn de biserică.
În tine
fulgii dansau
în oglinzi nenuntite
şi cuvinte albe
rostite pe umăr de zi
erau şoapte
sărutând amintirea…
Ce zidire albă
în curcubeul tămăduirii:
Copilărie pe copilărie,
Zbor pe zbor,
Lacrimă pe lacrimă,
Iubire pe iubire!
Doar chemările,
doar chemările tale
pietrifică drumul
ningând anotimpuri
în calea
spre Dumnezeu!
Mi-era dor de versul tău!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc, Oana! Zi binecuvântată, cu senin în suflet!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ning gând de mulţumire pentru versurile astea!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc, Potecuț!
ApreciazăApreciază
Minunat poem, l-am savurat cu plăcere deosebită. Mult spor!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc mult!
ApreciazăApreciază