Despre

 

Un singur ceas am, însă în loc de cifre, ceasul are cuvinte…şi atunci, ştiu întotdeauna cât este cuvântul.

Iar cuvintele acestea neprihănite alcătuiesc chipul meu văzut şi nevăzut, într-o alchimie a trecerii. Le-am lăsat să vină, ca să mă trezească dintre tăceri, să-mi toarcă liniştite în suflet, după care, să plece. Şi ele… lasă urme. (Nu orice dâră are şansa să devină urmă.)

Apoi, devin stare durabilă şi identitate.

Doar eu le hotărăsc soarta.

Nu las pe nimeni să arunce cu zarul pentru mine…

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s