Să-mi duci cîntecul
pînă acolo unde….
cărările Domnului
ne şoptesc veşnicia.
Nimic din tot ce ne doare
nu se va scrie în Cartea Sfântă.
Mă prelungesc
peste sufletul tău,
crinii se vor naşte din ninsoarea
căzută peste noi.
Să locuieşti în patria mea,
ca să-mi ridici bucuria
până la aripa heruvimului.
Te aştept…
chiparoşii noştri
vor zămisli o altă zi…
Ziua noastră!…
Duminica fiecărui anotimp
e începutul iubirii
cu gustul păstrat
în odaia cuminţeniei.
Într-o mistică atingere
cu iz de tămâie,
heruvimi
coboară în patria privirii,
serafimi
coboară
în patria zborului.
Braţele-mi cresc
din lemnul iertării,
suspin peste suspin,
tăcere peste tăcere.
Când zidirea devine curcubeu,
cuprind,
toate harurile pământului.
Vă cheamă Domnul slavei la lumină,
Vă cheamă mucenicii-n veşnicii,
Fortificaţi biserica creştină
Cu pietre vii zidite-n temelii.
Să crească-n inimile voastre
Un om născut din nou armonios,
Pe sufletele voastre să se-mplânte
Pecetea Domnului Iisus Hristos.
Un clopot tainic miezul nopţii bate
Şi Iisus coboară pe pământ;
Din piepturile noastre-nsângerate
Răsună Imnul Învierii sfânt.
Veniţi creştini, luaţi lumină
Cu sufletul smerit, purificat;
Veniţi flămânzi, gustaţi din cină,
E nunta Fiului de Împărat.
de Valeriu Gafencu
ODIHNA CLIPEI 