Poveste cu inorogi

POVESTE CU INOROGI

 

Până ieri am vânat inorogi,

Ca să scoatem povestea din noi,

Până ieri îţi spuneam să te rogi.

Să-mbrăcăm doar veşminte de ploi.

 

Dar nu inorogii-s povestea

Rostită sub haina de ploaie.

Trezită din somn este vestea

Că e mult prea frig în odaie.

 

Iar vasul din care-am băut

A fost lângă noi, prea aproape,

Când s-a spart s-a făcut iar din lut,

Rotindu-se-n drumul spre ape.

 

A trecut peste noi o roată

Suspinul din ea se desface

În treceri. Doar lacrimi mai poartă

Încrustate în cuvântul ce tace.

 

Dacă-ntre noi sunt răni în culori

Şi ele rodesc şi suspină,

Purtăm pe frunţi doar sfinte ninsori.

Inorogii se-ntorc în lumină.