Frunze…

M-au biruit frunzele, odată cu scuturarea lor, trecute prin lacrima copacilor. Se-nghesuie culorile până la marginea umbrei . Căderea lor e argintată şi nu mai poate aştepta trezirea poemului.
Cine poate opri desfrunzirea orizontului? Cine mai poate opri mărturiile înflăcărate ale pământului?

14708151_537260256463919_5874126529376055649_n

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s