Lumînarea lacrimei

69262220_12445732_23723146

Vremea s-a rupt
în ascunzişul inimii tale.
Îmi văd obrazul
sub o cruce curgătoare.

În cealaltă parte a luminii,
marginea lumii se prăbuşeşte.
Doar sufletul meu
nu mai are unde să cadă…

Cu mîinile împreunate
adăpostesc fluturi nenuntiţi,
care vin să moară
lîngă lumînarea lacrimei.

…încă mai pun seminţe
sub tălpile tale,
ca să-ţi înflorească
veşnicia…

Luna va cădea
peste moartea mea,
neîncepută… încă.
Acoperă-ţi ochii.
Va fi prea multă-nnoptare.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s