Canonul

12938345_796251963844404_3357252105047408337_n

Astăzi, la genunchi, mi-au înflorit picăturile căzute din ochi. Era o rotunjime a sufletului, era un ciclu de penitenţe, supus binevenitului Canon, Marele Canon al lui Andrei Criteanul. Niciodată n-am stat în genunchi trei ore. N-am spus nimănui. Ţie-ţi spun pentru că tu eşti eu. Tot timpul rugăciunii i se amintea sufletului ca trebuie să… Tot timpul mi-am primit crucea. Pentru mine, acele rugăciuni erau rugăciunile tuturor care-şi tăiau drum spre mântuire, cu o răbdare care imploră. M-am rugat adânc. Era o împătrită forţă, o împătrită energie care se exercita asupra mea din patru dimensiuni. „Crucea ne era înfăţişată ca un pom sădit lângă cursurile apelor. Din valul nestins al vremii soarbe nesfârşita sete a Veşniciei, după ce şi-a înmuiat buzele în unde, omul nu încetează nicicând să-şi înalţe capul spre izvor.” (P.Claudel). Doamne, cât de mult ne împrăştie întunecimile noastre!

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s