DESPRE DARURI

” Atunci un om bogat zise: ” Vorbeşte-ne despre Daruri”
Înţeleptul, răspunse:
Nu daţi decât puţin când daţi din ce-i al vostru. Numai dând din voi înşivă, daţi cu adevărat. Pentru că, spuneţi-mi, ce-s averile voastre, decât nişte lucruri pe care le păstraţi cu străşnicie, crezând că mâine veţi avea nevoie de ele? Iar mâine, ce-i va aduce ziua de mâine câinelui, care, foarte prevăzător fiind, îşi ascunde oasele în nisipul mişcător, în timp ce-i urmează pe pelerini către oraşul sfânt?
Şi ce este frica de sărăcie, dacă nu sărăcia însăşi?
Iar groaza de sete, în preajma fântânilor pline, nu-i oare setea cea mai nestinsă?
Sunt unii oameni care dau puţin din belşugul pe care îl au, şi aceasta, doar pentru a li se recunoaşte dărnicia; însă această dorinţă ascunsă umileşte darul făcut.
Sunt alţii însă, care având puţin, dau totul. Aceştia cred în viaţă şi în mărinimia vieţii, iar sacul lor nu se goleşte niciodată. Ei sunt cei ce dau cu bucurie, iar bucuria le este răsplata cea mai mare.
Dar sunt şi cei ce dau cu durere, iar durerea, rămâne botezul acestora.
În sfârşit, sunt cei ce dau fără a simţi nici durere, nici bucurie, necunoscându-şi virtuţile; ei sunt asemeni mirtului din vale, care îşi răspândeşte parfumul în spaţiu.
Prin mâinile unor asemeni făpturi vorbeşte Dumnezeu şi dindărătul ochilor acestora, El surâde Pământului.
E bine să dai când ţi se cere, dar şi mai bine, e sa dai fără să ţi se ceară, înţelegând nevoia celuilalt.
***
Deci, dă acum, în anotimpul dărniciei tale, iar nu în cel al moştenitorilor tăi.
Deseori spuneţi: ” voi da numai celor ce merită”..Pomii din livezile voastre nu spun însă acest lucru, şi nici paşunile voastre..Ele dau pentru ca să poată trăi, fiindca a păstra, înseamna a pieri.
Desigur, cel care-şi merită zilele şi nopţile, merită totul şi din partea voastră.
Iar cel care-a meritat să bea din oceanul vieţii, are tot dreptul să-şi umple cupa şi din micul vostru pârâu…
Pentru că într-adevăr, viaţa este cea care dă viaţă, în timp ce voi, care vă socotiţi binefăcători, nu sunteţi decât martorii acesteia….”
Kahlil Gibran