Rună

Noi doi, ne-am născut, tu ştii, mînă-n mînă
Ca sîngele tău în al meu să rămînă.

Cu frunţile sus, lipite de-o zare
Am rămas şi vom rămîne-n picioare.

Cînd roua privirii o-ndreptam spre pămînt,
Cu iarba, cu paşii făceam legămînt.

Iar ziua, curgînd sub ninsori de salcîm
Deveneam încet, încet, alt tărîm.

Doar seara, la-ntrebări cu-nţelepciune
Ne prefăceam rostirea-n rugăciune.

Şi-am coborît sub vremea cea de ceară
Să nu ne devenim nicicînd povară.

Noi doi vom muri, tu ştii, mînă-n mînă
Ca veşnicia mea în a ta să rămînă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s