CARTEA – EMBLEMĂ A VIEŢII


Când începi să citeşti o carte, cercetează-ţi sufletul. Doar aşa vei găsi ceea ce cauţi cu adevărat, e ca şi cum ai întâlni un tovarăş, un prieten, un adversar chiar, cu care poţi să stai de vorbă nestingherit, căruia poţi să-i împărtăşeşti toate gândurile uitate în nopţile albe, toate visele în care mai poţi crede, şi multe răspunsuri la întrebările care îţi dau târcoale.
Cartea, este precum cuvântul în care crezi, nu o cauţi tu, ci ea te găseşte pe tine, tu, cititorul care vrea să evadeze, care caută lumina înţelepciunii, care ştie că la capătul ei va deveni mai bogat cu o tăcere, cu o călătorie şi cu o binecuvântare.
Există cărţi despre care au auzit puţini, dar care îţi marchează existenţa, există cărţi uitate şi care se lasă descoperite cu greu, ca într-un principiu al smereniei, dar devin cărţi de căpătâi, există cărţi în care te pierzi, altele în care te regăseşti, altele în care simţi că parcă le-ai fi scris tu.
Lecturarea cărţilor este un act de curaj…unele te ridică, altele te doboară, unele te revoltă, în altele poposeşte lumina, dar fiecare te face să gândeşti, să îţi descoperi sinele, să poţi înţelege mai bine contemplarea de pe tărâmul sublim al unor existenţe, să fii acolo unde căutările tale pot găsi cuvintele care îţi înnobilează sufletul.
Cine atinge o carte, atinge sufletul celui care a scris-o. Îi vei descoperi zbaterea, timpul, râvna, mărturisirea, valul, jubilaţia şi revărsarea.
O carte adevarată este cartea care nu se termină, care nu are punct, care stârneşte mereu setea de a fi recitită, cartea-sărbătoare, la sfârşitul căreia închizi ochii înspre meditaţie şi pe care o aşezi printre momentele cu esenţă de nemurire.
Albert Camus spunea: „Dacă ar trebui să scriu o carte de morală, primele 99 de pagini le-aş lăsa albe şi pe a o suta aş scrie: există o singură datorie, aceea de a iubi.”
Opreşte, Doamne, ceasornicul, pentru a ne da răgaz să citim!

Anunțuri

6 gânduri despre &8222;CARTEA – EMBLEMĂ A VIEŢII&8221;

  1. Minunat eseu, Daniela! Rezonez, din nou, cu tine prin ceea ce scrii. O carte e, în primul rând, o oglindă: a celui care a scris-o, a cititorului sau a ambilor. Nu în ultimul rând, o carte este o urmă lăsată în timp, iar dacă timpul ar exista, cartea ar fi urma lui.

    Să ne citim cu bine mereu! Namaste!

    Apreciază

  2. Iubirea nu este o datorie, cupa cum spune Camus…este mai mult decat atat. De fapt este impropiu de a numi un elemnt al unui intreg. Noi oamenii fragmentam totul, ca sa fie dupa chipul si asemanarea noastra, cea de acum. IUBIREA, LIBERTATEA, ADEVARUL, INTELIGENTA…nu pot fi despartite, nu functioneaza izolat. Ori sunt toate, ori niciunul. Acestea se numesc, intr-un cuvant…EXISTENTA. Trebuie „doar”…descoperita.
    Referitor la carte…Viata, Existenta este o carte aflata intr-o vesnica stare de creatie/improvizatie, pe care constient sau nu…fiecare o scrie, cu talent sau mai putin talent. Cand insa omul devine autentic, adica creativ, cand CONSTIENTIZEAZA REALITATEA, atunci devine cu adevarat OM.

    Apreciază

  3. Numai că în zilele noastre se pune mai mult preț pe calculator care, cu toate avantajele lui, nu poate înlocui trăirea pe care o ai când citești o carte, cum nici toate calculatoarele nu pot fi mai presus de marile biblioteci.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s